Cuvântul de Gorj

The ground of Gorj

The relief of county Gorj represents a rare beauty that attracts the attention of each visitor. You can find here high mountains with their conifer, beech, birch and poplar forests, even higher than 1600 m.
Concerning the underground resources the most important is the coal which occupies the first place in the country. A rare element in our country is the graphite and Gorj is considered the richest county with such an ore.
The influence of the ground on the population

Thanks to the abundance of the water, the fishing became like a job for the majority of the people. Many strangers which have passed throw our country were impressed by the variety of the fishes in our country. After they have described the beauty of monastery Tismana, they have said there was a pond for trout where a spring flowed into from a high mountain.
The villages of Gorj, today

In our historical documents the oldest villages seem to have appeared in the 14th century. The villages crowded in the north part of the county where the nature gave them the necessary conditions to live. When the man built a house he wanted to be protected from the wind, rain and inundations. The geographic location of the villages influenced not only the size, shape, structure but the economy profile too. At mountain, the ground although is less fertile, it is favorable for animal growing, fruit growing, and forest exploitation. At hill, prevails fruit growing and viticulture and in the plain vegetables, green stuff and cereals. The economic life was in a continuous development, the density of population raised graduated.
Tismana:
It’s a health resort which is part of the most beautiful regions of Gorj. We have a document from 3 October 1385 which attests it. The village Tismana was known as “town Tismana” because of the rich population which lived there.
Sohodol:
This village appears in a document from 3 September (1560-1567). Flushed from their land, by the hegumen oh monastery Hurez, the Romanian people complained to their representants but these didn’t agree and the Romanian people get into prison.
Cerna:
An old mountain village which has this name from the river Cerna, it appears in documents from the beginning of the XVI century.
Closani:
Situated in a beautiful mountain region, Closani became a strong centre for Tudor Vladimirescu where the great hero had his house and his estate.
Pades:
Pades becomes a historical locality in January 1821, when on this village field, Tudor Vladimirescu the well known blazon to the crowd.
Calugareni:
At 6 September 1534 Vlad Vintila gives this village to the monastery Tismana.
Costeni:
At 2 June 1552 Mircea Ciobanul gives this village to Voica from Costeni.
Boboesti:
It appears in documents at 31 May 1561-1568.
Ratezu:
At 25 October 1593, Mihai Viteazul gives this village to Nicula from Glogova.
Vagiulesti:
Constantin Brancoveanu at 20 June 1693 gives this village to Cornea Brailoiu.
Plostina:
It is known from the beginning of the century XV, when Mircea cel Batran gives to monastery Tismana the village Plostina from Jales County, in 1409-1418.
Lupoaia:
At 2 June 1588, Mihnea Turcitul confirmed that this village belongs to monastery Tismana.
Vanata:
An old village, it is known in the documents from the XIV century with the name Grosani. At 11 May 1399, Mircea cel Batran gives to monastery Tismana “half from the Grosani Village”.
Izvarna:
In a document from 31 May 1561-1568 of monastery Tismana we can see this village belonged to Barbul, Dan, and Lupul.
Fometesti:
Radu Mihnea, in a document from 18 June 1623, confirms to Vlad the mastery on this village.
Stejarei:
Mihnea Turcitul throw the document from 23 January 1581 gives this village to Tudor and his sons.
Galesoaia:
Throw the document from 8 July 1587, Mihnea Turcitul gives to Stan and his sons the Village Galesoaia.
Didilesti:
At 12 November 1463, Radu cel Frumos gives the village to Radoslav and others.
Rogojel:
Radu Mihnea, throw the document from 2 May 1613, gives this village to Lupu Mehedinteanu.
Godinesti:
Because it was near the monastery Tismana this village gets in the monastery mastery from the beginning of the century XV. In a document from 1409-1418, Mircea cel Batran gives to monastery Tismana the Godinesti Village.
Parau:
At 8 January 1536-1540 Radu Paisie Voievod gives to monastery Tismana the villages Parau, Topesti, Pocruia and Podeni.
Vartu:
Mihai Turcitul throw a document from 13 August 1587 gives the village Vartu to Rustea.



Pământul Gorjului

Relieful judeţului Gorj prezintă o armonie şi o frumuseţe rară care atrage atenţia oricărui călator.
În partea de nord se ridică masivul muntilor Valcanului cu Oslea şi Straja şi a Parangului falnic cu varfurile Parangul Mare şi Mandra,ale căror plaiuri coboară treptat în depresiuni subcarpatice ,cum e în sudul Polovragilor,dar în genere străbătute de numeroase văi.
În sudul acestor depresiuni,între văile Motrului, Tismanei ,Bistriţei, Jaleşului, Jiului, Gilortului şi Galbenului ,se ridică dealurile domoale care coboară spre şes sub forma gruilor .În stransă interdependenţă economică cu depresiunile sunt văile largi ale raurilor menţionate şi ,în primul rand,bogata luncă a Jiului cu terenuri agricole.
Munţii înalţi ai Gorjului cu clima mai putin aspră decat în răsăritul sau în nordul ţării ,ţin adăpost depresiunii de la poalele lor. Din această cauză ,zona de sub munte are o climă mai blandă decat camoia şi chiar decît dealurile .Astfel, aici se poate vorbi de un climat cu influenţă mediteraneană ,mai ales în partea apuseană.
În munţii înalţi coniferele sunt în întrecere cu fagul,mesteacănul şi plopul ,chiar mai sus de 1600 metri. Ele urcă pană spre 2000 de metri, lucru rar în Carpaţii noştri.
Fagul ocupă zona principală pe munţi, în depresiuni ,cat şi pe dealurile de peste 300metri.Pe dealuri mai joase culmile sunt acoperite de păduri foarte întinse de stejari.
O menţiune specială merită vegetaţia de tip mediteranean. Consemnăm castanul comestibil (Castanaea Vesca ) aflat în zona Tismana-Gornoviţa.
Alături de pădurile de castani ,în aceaşi ambianţă ,de climă mediteraneană,creşte alunul turcesc (Corylus colurna şi Corylus tubulosa),scumpia (Rhus cotinus) şi liliacul (Syringa vulgaris) care în podişul Mehedinţi ,la Ponoare şi Izverna, formează adevărate păduri. La Ponoare ,anual, în prima duminică din luna mai se organizează o sărbătoare de mare amploare, dedicată înfloririi liliacilui, unde se adună mii de participanţi din diferite părţi ale ţării. Consemnăm apoi iedera (Hedera helix) şi curpenul de pădure (Clematis vitalba).
În ceea ce priveşte resursele subsolului judeţului Gorj,pe primul plan se situează cărbunele-lignit, care deţine primul loc pe ţară, petrolul din Gorj constitue o importantă zonă petroliferă a ţării. Un element rar întalnit în ţara noastră este grafitul. Gorjul este considerat pană în prezent cel mai bogat judeţ cu un astfel de minereu. Minereul de fier este exploatat încă din vechime. Menţionăm apoi calcarul cu roci pure ,marna argiloasă ,argila refractară cat şi apele termale de la Săcelu ,folosite încă din timpul romanilor şi cele de la Ţicleni.

Istoric

Gorjul este inca nestudiat in ceea ce se atinge de istoria sa antica, fie ante-romana, fie romana si foarte putin relative la istoria sa romana. Din epoca preistorica abia se afla cateva mentiuni sporadice pe ici pe colea.
Intre Schela si Arsuri se afla un frumos platou ce se numeste “Haraboru” pe care vad petri infipte in paman si locuitorii le dic “Mormintii Haraborenilor”
Intr-un crisov din 7 Maiu 1636 Bucuresti, prin care Matei-Voda confirma lui Dabela din Grivi mai multe cumparaturi se mentioneaza mormintii de doua ori.
Acesti morminti sunt un monument dolmenic, vechi de cateva mii de ani din timpul perioadei de piatra lustruita si de bronz. El consista din mai multe siruri de petri infipte in pamant si randuite la egala distanta una de alta formand un dreptunghi regulat, care la randul lui inchide un sir de trei rotocoale concentrice de peatra de aceiasi marime ca cele din dreptunghiul exterior si tot la aceiasi adancime infipte in pamant. Sub aceste petri se gaseste de regula un strat subtire de cenusa amestecata cu harburi de oale si resturi de carbuni si obiecte de piatra
O legenda din popor povesteste, ca Haraborenii erau indatorati cu prinderea soimilor pentru care erau scutiti de orice dajdii catre stat. Ispravindu-se soimii ei au fost supusi a plati dajdiile ca toti ceilalti.
Ei nu s-au supus insa si pentru ca dabilarii turci comiteau multe fapte marsave, cand veneau sa incaseze birurile, i-au macelarit. Turcii neputandu-I scoate din ascunzatorile lor de prin munti, au recurs la o stratagema si anume, in ziua de Paste cand Haraborenii erau cu totii la hora, ei vin de peste munte legati la cap cu cealmele albe, asa ca Haraborenii au crezut ca sunt femei ungurence din Ardeal, care veneau pe la frati lor de dincoace, cum faceau de obicei. Piscul pe care veneau turcii legati la cap ca femeile se zice “Gruiul Muierilor”. Turcii navalesc si macelaresc pe toti locuitorii. Un baiat si o fata vazand din marginea padurii cele intamplate o iau la fuga. Un turc ii zareste si se ia dupa ei. Intr-un pisc insa se rupe chinga calului si Turcul cade jos. Acel pisc se zice ”Piscul cu seaua“. A mai gonit turcul dar in zadar. Vazand ca nu-I poate prinde s-a asezat sa se odihneasca; locul acela se numeste “Colnicul Turcului”. Din acel baiat si acea fata se trag locuitorii satelor Schela si Horezu.
La Polovragi este o statiune de bronz. Pe o parte sip e alta a malurilor Oltetului se inalta 2 stanci uriase foarte abrupte spre apa. Pe malul stang este o cetate cu ziduri de piatra; mai sus este “Oborul Jidovilor” si tot mai sus se vede un sir de pietre rotunde fara nicio ordine, ceea ce denota o dislocare a lor. Pietrele sunt de cate un metru si alcatuiesc iarasi un misterios dolmen. Pe marginea prapastiei s-au gasit ramasitele unui schelet cu cioburi de piatra si lut. In acest monument funerar mortul a fost ingropat in pozitia sezand pe pamant cu barbia rezemata de genunchi si cu mainile legate –probabil- imprejurul capului. Aces chip de inmormantare denota atat vechimea cat si gradul de cultura al popoarelor de odinioara, ce cu mii de ani au locuit aici inainte de venirea dacilor, care s-a intamplat in sec IV i.H. In pestera de la Baia de Fier, chiar la intrare se vad urme de cioburi de lut lucrate cu o arta rudimentara si osemintele de animale deluviane.
Din epoca de piatra a Daciei se pastreaza in muzeul Gorjului chilomuri de piatra, ciocane lustruite, resturi de ceramica dacica, oale intregi si bliduri, monede dacice de diferite felui aduse din diverse parti ale judetului unde s-a gasit si o masa de pamant cu picioare. Obiecte de arama ca securi, ciocane, oale si altele s-au gasit in diverse locuri.
Romanii in razboiul cu dacii au avut intre alte cohorte auxiliare si cohorta IV. Cypria,care a ramas in Dacia si dupa razboi. Castrul ei de la Barlesti era de pamant. La 17 februarie 1110 d.H, au fost eliberati cativa soldati din aceasta cohorta, dupa 25 de ani de serviciu si li s-a dat “mission honesta” pe tabla de arama.
Afara de acest castru de piatra se mai afla si altele ca la Poroieni, Glodeni, Vart, Sacel. Deasemenea bai ca cele de mai sus de schitul Lainici, de la castrul din Barlesti, de la Glodeni si de la Sacel; ba chiar baile minerale de la Sacel au fost cunoscute Romanilor,dupa se probeaza printr-un monument votive gasit in raul Blahnita, unde se aflau o statiune si un castru roman.
De la castrul din Barlesti incepe un drum mic roman catre Sarmiseghetuza, iar altul mai mare coboara pe ambele maluri ale Jiului catre Dunare, prin Dolj si catre Severin pe la Vart, unde sunt ramasitele castrului roman de glii. Alt drum merge spre rasarit catre Olt prin Iezureni unde s-a gasit un fragment din piatra funerara a decurionului coloniei romane, Drobeta(Tr-Severin), de aici a trecut pe la Coasta podurilor mici spre Balanesti, apoi pe Grind, pe la Glodeni sub numire azi de drumul de la Glameie, unde se vad urme de castru roman si s-au gasit fragmente de tegule cu scriere cursive. Prin Sacel spre Polovragi etc., si alta ramura pe Gilort sub numire de “drumul jidovesc”.
Mai sunt si alte drumuri romane nedescoperite inca, deoarece in Gorj nu s-au intreprins pana acum cercetari sistematice asupra epocii romane.
Se crede dupa reteaua drumurilor romane din Gorj, ca ele se incruciseaua mai cu deosebire pe vatra T.-Jiului si ca aici pe Jiu s-a format de la inceput o statiune comerciala care s-a numit apoi de Slavi targ, de unde numele de Targul de la Jiu, Targul-Jiului. Deoarece aici creste planta medicinala “dictamus frazinella” pentru care se face din timpuri imemoriale, un mare pelerinagiu de sute de bolnavi in seara Ispasului, orasul Targu-Jiului s-ar fi numit odinioara: Targul-Frasinet, Targul cu flori.

TARA LITUA
Dupa incetarea administratiei romane in timpul lui Aurelian, imparatii romai considerau Dacia lui Traian ca tara independenta de imperiu. In Hateg, traiau prin sec al V-lea romanii avand domnitori din casta Sarabilor( basarabii) acunsi in munti ca o comoara depusa de Traian si pazita de urmasii lui Decebal.
Intre anii 1230-1235, ungurii cucerisera de la romani Mehedintul cel mult cu o fasie marginasa a Gorjului si a Doljului infiintand un Banat al Severinului. D-l Onciul sustine ca Banatul unguresc al Severinului, infiintat la hotarele imperiului romano-bulgar pentru paza granitii cuprindea partea rasariteana a Banatului Timisean (numaita pana azi comitatul Caras-Severinului) cu o fasie din Ardeal la hotarul Olteniei (tara Hategului si tinutul numit apoi al Amlasului) si o parte limitrofa din Oltenia (Mehedinti cu Turnul-Severin) si o parte din Gorj si Valcea, intinzandu`se pe ambele laturi ale muntilor de la Dunare pana la Olt)
La 1247 Lituon Voda stapanea pe ambele laturi ale Jiului, de la izvorul sau in regiunea Hategului prin Gorj pana la revarsare in Dunare prin Dolj, intregul curs al acestui fluviu, fluviu caracterizand in adevar, pana mult mai tarziu cuibul Basarabilor, care pastrau aici, inspecie titlul de cneji.
Gorjul facea parte din tara Lytua sub voievodul Lytuon.
Pe la 1366-1368, tinutul Amlasului ( vecin cu tara Hategului) trece in posesiunea Domnului roman Vladislav I (1364-72) odata cu titlul de Ban al Severinului).

JUDETUL DE JALES
De ce oare-ce membri ai familiei domnitoare isi aveau locuinta la Dabacesti pe Jales, de aceea si judetul care pe atunci nu era in limitele de azi se numea judet de Jales. Tismana cadea mai inainte in Banatul Severinului, fiindca o portiune apuseana din judet intra in acel Banat. Se crede ca acei cnezi Basarabi si-au avut mai intai resedinta pe Jales, in Dabacesti sau in alta parte, deoarece numirea de judet de Jales dureaza si in timpul lui Mircea cel Mare. Numai dezvoltarea repede a vechii statiuni comerciale de la Jiu a facut ca resedinta dregatorilor sa treaca de la Jales la Targul de la Jiu(Tg-Jiului)care avea sa intreaca in dezvoltare pe toate celelalte localitati. Precum nu se poate sti, pana astazi unde au fost Dibacestii pe Jales, daca s-au desfiintat ori si-au schimbat numele in vreuna din multele comune de pe acel rau, tot asa nu se stie unde va fi fost resedinta dregatorilor de la Jiu (Tg-Jiului)
In crisoavele slave de pe la 1385, 1387, 1429 apare judetul de Jales. Pe la anul 1400 pierde Hategul. Configuratia teritoriului s-a schimbat ca si numele.

JUDETUL GORJ
Indata ce orasele de pe Jiu au devenit resedintele autoritatilor, numele de Jiu a dat elemental essential al nomenclaturii judetelor pe care le strabate de la nord la sud. Targul Jiului la Nord, Craiova la Sud existau inca de prin veacul al XIII-lea. Sub influenta slava, Jiul de sus s-a numit Gorj, iar Jiul de jos, Dolj, de unde a provenit mai in urma si numele judetelor Gorj si Dolj.
O diferenta caracteristica prezinta locuitorii Gorjului de la munte relative la cei din regiunea dealurilor. Aceasta diferenta perseveranta isi are originea la cucerirea Daciei.
Dacii, locuitori ai Gorjului inainte de Romani, au trebuit sa fie invinsi cu arma in mana si desfiintati ca stat pt ca sa cedeze pamantul lor ce-l stapaneau de abia 4 secole. Cei care nu s-au supus dominatiunii romane s-au retras in munti, unde ii vedem si azi in stranepotii lor Ungurenii-mocani. Ura de moarte ce aveau stramosii acestora asupra romanilor din tara se oglindeste puternic si azi intr`insii, deoarece in majoritatea cazurilor nu vor sa contracteze casatorie cu locuitorii din tara, si au obiceiur, moravuri, si traditiuni cu mult diferite de ale celorlalti locuitori. Portul lor chiar denota ca sunt urmasi directi ai dacilor, mai curati decat fratii lor din tara.
Marturii contemporane sunt ramasitele de Gradisti dace si caster romane. Pentru timpurile mai noi ne spun crisoavele domnesti si actele mosnenilor cele ce s-au intamplat
In crisovul lui Radu Voda Mihnea din 13 Maiu 1613 relativ la Viezuri se pomeneste, ca tatarii intr-o invaziune au ajuns si in acel sat si oamenii mai sus zisi au marturisit inaintea Domniei-Mele ca au avut carti si s-au prapadit cartile de paganii Tatari.
Ne sunt cunoscute catunele Dutesti si Ungurelu unde au avut loc luptele lui Mateiu Aga Brancoveanu ce venise cu ajutor din Transilvania cu trupele lui Leon Voda Stridie in 1631.
Aslan Vornicul, Gorgan Spatarul si Matei Aga au trecut muntii prin Gorj prin VAma Gura Plaiului in Ardeal la Rakoti la 18 oct 1630.
Iata o parte din scrisoare unui Vames de atunci Vasile, din 20 oct. 1630 catre Paraschiva Logofatul:
“Cand am mersu la Trag (Tg-Jiului) venise veaste la capitanul cum treace Aslan Vornicul cuGorgan si cu Mateiu si cu alalti boiari cu tot la munte; ce am si incalecat cu Sarbii; ce am mersu Luni seara la Runcul Clucearul; demaneata ne-am sculat de noapte, ci ne-am dus unde au fost ei tabarat(i). Ce ne-am pus in gura plauilui ca sa nu-I lasam sa treaca. Ei au venit tot de fat(a) ca erau multi si tot de folos. Ce au si dat la noi; cand am statut sa vedem ce vor sa faca, au estit nainte lor Mihaiu Clucerul si Dumitru Capit(an) si chema pre capitanul sa mearga la ei si striga sa ne inchinam lor. Daca au vazut ca nu vom, eii au si dat la noi, de ce ne-au rasipit de au fugit cine incotro au putut. Vrutu-ne-am pune si capetel(e) dupe alalte nevoi. Deaca am venit la Trag(Tg-Jiului) scris-au Vornicul carti la Voda si la Vornicul si la toti baiarii, cum au fugit Aslan Vornic cu feciorul lui si Gorgan Spatar si Aga Mateiu…si Barbul de Poian(a)…si altii multi de la Olt si de la Rom(a)nat(i) si de la Jiul de jos si de la Meh(e)dinti. Ce am vrut sa viu eu cu cartile sa spuiu ce am vazut…ci apoi eu gandiu cum voiu veni si sa las aicea slujba pustie, ce am trimes cesti feciori si cu un Sarbu cu cartile; ce vor spune si ei si de in gura ce-au vazut. Ca acum teara fuge toat(a), ca le-au zis acei boiari terai: Fugit(i) tot(i) dupa noi, nu mai dat(i) nemic…ruma-(nii) nu vor sa dea nimic, ei bat feciorii si le iau banii. Si trasurile si zic ca le-au zis boiarii sa nu dea nimic, ca le vine alt Domnu….”
In 1788, in timpul lui Nicolae Mavrogheni Voda, Romanii altiati cu Turci s-au luptat in contra Austriacilor la Porceni, Vadenii si Tg-Jiului.
O invazie turceasca a avut loc la a1802 in Tg-Jiului, iar la 1821 s-au dat aici mai multe lupte mici intre Turci si Pandurii lui Tudor.

ORASELE GORJULUI IN SECOLELE XV-XX

Targu-Jiu

Orasul Targu-Jiu este asezat pe Valea Jiului, in partea de nord-vest a capitalei tarii noastre, si face parte din orasele de munte ale Olteniei. Altitudinea fata de nivelul Marii Negre este intre 210 si 230 metri. Asezarea Targu-Jiului se afla la rascrucea celor mai importante drumuri ale judetului Gorj. La nord, pe Jiu este legatura cu Petrosani-Hateg-Deva, la sud cu Filiasi-Craiova, la vest cu
Baia de Arama-Drobeta-Turnu Severin si la est cu Novaci-Ramnicu Valcea. Tot pe sub munte, prin pozitii de un rar pitoresc, drumul Ramnicu Valcea-Drobeta-Turnu Severin se inscrie printer cele mai cautate cai turistice.
Orasul s`a dezvoltat pe un teritoriu unde conditiile vietii i`au fost prielnice din plin. Dealurile din partea apuseana i-au dat fructele, vita de vie, lemnul d efoc si adapostul in timpuri de bejenie, apele raului Jiu i-au dat pestele, iar bogata si fertile lunca a Jiului a avut legumele si cerealele. Aria targujiana, pana la inceputul secolului nostrum, era strabatuta de paraiele Hodinaul, Voivodiciul, Putna si Paschia, afluenti ai Jiului. Conditiile multiple ale urbanisticii moderne au dus la inlaturarea acestor ape. Orasenii beau apa de la cismele si fantani carata pe strazi de sacagii cu sacalele, strigand: “apa de vanzare”, “apa”, “apa”, “hai la apa”! Sacalele se incarcau dimineata, mai cu seama de la “fantana (cesmeaua) lui Samboteanu”. Astfel de sacale se mai vedeau inca de la inceputul decadei a treia a secolului nostru. Primele doua sacale au fost facute in 1835.
Targu-Jiu avand o pozitie favorabila dezvoltarii economice langa Jiu, unul dintre cele mai importante rauri ale Olteniei, nu este exclus sa fi existat aici in epoca romanilor. Acestia construiesc castrul de la Bumbesti, nu departe de Targu-Jiu, cu care relatii economice vor fi avand de la inceput. Ne lipsesc documentele, dar aceasta asezare de la Jiu va fi fost un centru economic important pentru fratii domnitori Litovoi si Barbat cu fratii lor, care aveau armata si o economie dezvoltata, in secolul al XIV-lea, pe plan politic, sta umbrit din cauza Dabacestilor de pe Jales, dar dupa disparitia familiei Dabacescu, centru economic si politic al judetului Jales se muta la Targu-Jiu, care va deveni capitala noului judet, al Jiului de Sus.
Cea dintai stire documentara despre Targu-Jiu este hrisovul din 23 noiembrie 1406, referitor la Tismana, prin care Mircea cel Batran porunceste ca “jupan Brata sa-I fie hotarnic, pentru ca a fost si acest judet al Jiului”, fara sa se specifice daca e sat, targ sau oras, iar Brata, judet (carmuitor) al acestei localitati, caci districtul era Jalesul.
In mai putin de 20 de ani, “Jiul” apare cu numele de “Targul-Jiului”. Astfel, la 24 martie 1426, Dan al II-lea intareste manastirii Tismana stapanire peste “morile de la Targul-Jiului pe care le-a facut popa Agaton cu munca fratilor sai (calugari), pe locul pe care l-a daruit jupan Stanciul si jupan Micleus manastirii Tismana.
Desi documentul din 1406 ne prezinta aceasta localitate numai sub forma de “Jiul”, calificativul de targ poate sa-l fi avut inca din secolul al XIV-lea.
Targul-Jiului, ca si alte targuri, isi are numele dupa raul ce-l strabate , avand deci un dublu nume, cum la fel sunt: Targul-Gilortului, deci targul vaii respective, Tg-Siret, Tg-Trotus etc. Acest fenomen toponimic este caracteristic romanesc, caci nu apare in nici o alta tara. Aceasta este o dovada ca in epoca voievodatelor separate, dinainte de intemeiere, erau pe vai anumite puncte de adunare ale negustorilor, unde se tinea targul vaii respective in jurul capeteniei din acest loc.
Targul-Jiului a fost o asezare unde a avut loc schimbul de marfuri si intre taranii satelor din mai mare sau mai mica apropiere. Fenomenul a fost general pe tot teritoriul romanesc. Cand astfel de asezari se gaseau pe un drum important de comert si erau ajutate si de imprejurimi politice si economice favorabile, ele se dezvoltau si ajungeau adevarate targuri sau orase, resedinte administrative si militare, cu un numar mai insemnat de locuitori. Astfel s-a petrecut cu Tg-Jiu, Targoviste, Tg-Ocna, Tg-Frumos etc. Cand imprejurimile erau nefavorabile, ele ramaneau simple asezari rurale cu locuitori putini, pastrandu-si insa calificativul de “targ”, loc de schimb determinat de pozitia lor favorabila in raport cu satele invecinate. In judetul Gorj un astfel de caz il putem exemplifica cu Tg-Logresti, care a ramas un simplu sat.
Din secolul al XVI-lea, Targu-Jiul incepe sa se dezvolte. Prin hrisovul din 20 iunie 1546, al lui Mircea Ciobanul, se relateaza ca dumitru, mare ban al Craiovei, a dat lu Arca din Crasna 600 de slanini ca sa le vanda “in Targu-Jiului la hategani si la oameni de tara”. Prin acest document nu se releva legaturile permanente care au existat intre roamanii de dincoace si de dincolo de Carpati si totodata importanta economica a pietii de desfacere a produselor in Tg-Jiu, din moment ce veneau oameni din diferite parti ale Gorjului, chiar si hateganii din judetul Hunedoara. De la sfarsitul secolului al XVI-lea, Targu-Jiul incepe sa apara cu calificativul de oras.
Prin hrisovul din 29 iunie 1604, Radu Serban intareste fratilor Buzesti, Radu clucer si Preda mare ban, stapanirea peste Targu-Jiul tot…cu mori si cu vii si cu tot venitul, pentru ca mai sus numit Tg-Jiu este sat vechi si de mostenire de la parintii amintitilor dregatori…din mos-starmos si tot l-au stapanit parintii lor acest sat…care se numeste acum Tg-Jiu… apoi cand a fost in zilele lui Mircea Voievod s-a intamplat parintilor dregatori mai sus scrisi(sa fie in pribegie in Tara Ungureasca de frica lui Mircea Voievod si au ramas acolo in pribegie multa vreme. Iar intru acesta, Mircea Voievod a facut satul lor mai sus scris, bazar care astazi se numeste Tg-Jiului. In acest act cu privilegiul acordat Buzestilor, exista si mentiuni, desigur false, ca orasul fusese al stramosilor lor, spre a arata o cat mai mare vechime.
Neadevarata este si afirmatia ca pe timpul lui Mircea Ciobanul Tg-Jiu era sat, transformat atunci in targ, ori cu acest calificativ apare documentar, cum am aratat, inca din 1424.
Stapanirea Tg-Jiului in parte, nu in total, -de una dintre cele mai puternice si mai bogate familii ale Buzestilor, originara din satul Buzesti, a fost de scurta durata, deoarece in general in Tara Romaneasca viata oraseneasca a ramas autonoma sub obladuirea si protectia domniei. Dupa traditie in satul Polata de langa Tg-Jiu au fost casele Buzestilor. Urmele zidelor de piatra de pe malul stanga al Susitei sunt numite de popor “banie”. Din secolul al XVI-lea si mai cu seama din cel urmator, boierii incep sa-si cladeasca sau sa-si cumpere case la orase, terenuri, pivnite etc…formandu-si curti urbane. Ei isi manifestau dorinta de a fi alaturi de dregatorii orasului si ai judetului, fiind interesati si in viata economica.
Tg-Jiu inca din sec al XVI-lea poarta lupte cu vecinii pt pastrarea mosiilor impresurate adesea de catre acestia. In timpul lui Mircea Ciobanul, targujienii au avut judecata cu boierii Bucsa, Stanco, Stancul, si Danciul din Petrestii-Varsaturi pt mosia frasinetului. Procesul se continua si in a doua jumatate a sec al XVI-lea, targujienii castiga judecata. Din sec al XVII-lea incepe o prosperitate economica si Tg-Jiul isi extinde mosia prin cumparaturi in afara de raza orasului. Din acelasi secol, Tg-Jiu apare documentar ca resedinta a jud Gorj. In actul din 25 august 1654, relative la hotararea satului Maslosi, s-au strans toti la scaunul Tg-Jiului.
Marindu-se aria mosiei orasului Tg-Jiu, in a doua jum a sec al XVIII-lea, incepand de la 1765, s-au facut o serie de hotarari. La prima hotarare s-a aflat ca Tg-Jiu a avut 16 mosi mari, si dupa un act din 1611, mosia acestui oras a fost cumparata de la Tudor Negru cu 100 000 de asprii.

CONFIGURATIUNEA GORJULUI

Harta Gorjului s-a modificat mult in cursul veacurilor. Pe la anii 1400 a pierdut la Nord Hategul, la Est Alunul pe care l-a posedat pana de curand, iar spre Vest, Calugarenii ce-l avea pe la 1638dupa cum se vede intr-un crisov al lui Matei Voda.
Pe la 1776, Sivilestii din Mehedinti apartineua de Gorj, dupa cum se vede dintr-un raport al judecatoriei Gorj catre Domnul tarii, din acelasi an.
A castigat spre Sud din Dolj, Sac ace tinea de Dolj pe la 1724, Groserea ce era tot de Dolj pe la 1813 si Sipotul ce se vede intr-un crisov al lu Brancoveanu Voda din Maiu 1699 ca tinea de Dolj.
S-a intins de asemenea spre Est, cuprinzand Alimpestii ce tineau de Valcea pe la 1731, Crosoru tot de Valcea pe la 1751, oienarii cunoscuti in actele vechi sub numele de Poienile, Polovragi si Sarbesti.
Spre Vest a apucat Branestii, Ionestii, Turcenii de sus, Turcenii de jos, Bolbosii, Didilestii ce apartineau Mehedintului pe la 1618 si Stolojanii de Jiu dupa cum se vede in inscriptia de pe clopotul bisericii de acolo.
IOSEPH HORNVING IN PEST 1837
Pe la 1843 localitatile de mai sus au trecut la Gorj. Spre Est a pierdut Piraenii, ce tin acum de Valcea. In crisovul lui Matei Voda din 1633 vedem “Da Domnia Mea aceasta pornuca a D-Mele slugii D-Mele Stanciu-lui Postelnic din Piraiani judetul Gorj. Tot de Gorj tineau Piraenii si pe la 1669 in timpul lui Antonie Voda: “Da Domica Mea aceasta porunca a D-Mele lui Barbul Log. Fiul Danciului Piraianu biv vel Postelnic si cu fiii cati D-zeu i-va darui, ca sa fie satul Piraianii…din judetul Gorj”.

TG-JIU

Situate pe cursul superior al Jiului si intersectat de paralela 45, orasul Tg-Jiu este un important centru commercial ce face legatura intre orasele de la Dunare si cele de la Transilvania.orasul este semnalat prin sapaturile arheologice ca o asezare modesta datata inca din epoca daco-romana.
In evul mediu, la 23 noiembrie 1406, orasul este atestat pt prima data, intr-un document emis la Tismana de domnitorul Mircea cel Batran, cand acesta acorda unele privilegii manastirii. Printre boierii care il insoteau este mentionat si…Jupan Brata, sa-I fie hotarnic pt ca a fost acest sudat al Jiului. Tot in secolul al XV-lea, in anul1426, in timpul domniei lui Dan al II-lea, localitatea apare pt prima data in documente ca targ. Documentele de la inceputul sec al XVI-lea mentioneaza Targu-Jiul ca o asezare ce apartinea urmasilor boierului Tudor Neagu, conmsiderat descendent al unei familii domnesti.
Incepand cu anul 1426, si pana la jumatatea sec al XVI-lea, Targu-Jiu organiza periodic targ pt satele invecinate. Despre acest targ este consemnat in documentul din 30 iunie 1546, care arata ca “Dumitru, mare ban al Craiovei, daduse in mainile lu Arca 600 de slanini ca sa le vanda la Targu-Jiu, la hategani si la oamenii de la tara. Cu timpul in documente apar si mentiuni care indica o cristalizare a vietii orasenesti.
Orasul pomenit ca atare de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea tuturor orasenilor din orasul domniei mele de la Targu-Jiului este atestat si cu o organizare avand la conducerea treburilor orasenesti un judet si mai multi pargari.
In orasul prin excelenta commercial se facea cu secole in urma un intens comert cu animale (in special de bovine si porcine) care se trimeteau in Tansilvania mai ales prin pasul Valcan. Aici se aduceau si se desfaceau marfuri din Brasov, Sibiu sau din centre comerciale mai indepartate ca Lipsca.
Inca de la sfarsitul sec al XV-lea Targu-Jiul indeplineste functia de resedinta a judetului Gorj. Orasul a adapostit ,in vremuri de restriste, pe unii, din domnitorii tarii: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu. In timpul domniei acestuia din urma, si-a construit in 1700 la Vadeni (3 km de Targu-Jiu) resedinta, un palat in stil brancovenesc, unul din principalii colaboratori ai domnitorului, marele ban al Craiovei, Cornea Brailoiu.
La sfarsitul sec al XVII si inceputul sec XIX-lea orasul a avut de suferit de pe urma operatiunilor militare sau al jafurilor unor bande turcesti.
In 21 ianuarie 1821, orasul este martorul declansarii revolutiei conduse de slugerul Tudor Vladimirescu, care va avea in samesul Vasile Moanga din Targu-Jiu, unul din principalii sfatuitori si colaboratori.
Spre deosebire de alte orase din tara, Targu-Jiul nu avea fortificatii sau cladiri prea insemnate. Nicolae Iorga arata ca: inacest oras nu era nici frumusetea stradelor podite (abea pe la 1793 se asternea piatra) si a largilor case boieresti din curti ca o mosioara, precum se vedeau la Craiova, nici linistea…unui targ vladicesc ca Ramnicul… viata de mestesug si negot a celor multi si mici, dintre care cei mai bogati se apropiau de boierimea marunta a unui tinut departat de catre munte, aceea stapanea. Orasenii erau condusi in vechime de un judet si un capitan de margine, iar mai tarziu, dupa reforma lui Constantin Mavrocordat de doi ispravnici cu samesi.
In prima jumatate a sec al XIX-lea se inregistreaza o oarecare dezvoltare economica a orasului si ca urmare a faptului ca in anul 1888 se construise calea ferata Filiasi- Targu-Jiu, care racorda orasul la sistemele de comunicatii cu tara. O industrie casnica infloritoare si o productie de olarit cu traditie erau principalele activitati economice alaturi de rudimentara industrie locala, atelierele mestesugaresti si pravaliile concentrate in centrul orasului. La sfarsitul sec al XIX-lea, au loc importante imbunatatiri edilitar-urbanistice: Palatul administrativ (1875), institutii de invatamant (Gimnaziul Tudor Vladimirescu- 1890), Oficiul telegraphic(1860), Muzelu Gorjului (1894), Teatrul Milescu(1888)etc…
Intre anii 1890-1906, in orasul de pe Jiu, cu o populatie de 6000 de locuitori, are loc o puternica miscare culturala si artistica, ai carei initiatori au fost istoricul Alexandru Stefulescu, tipograful Nicu Milosescu, profesorul Iului Moisil, pictorul Vitold Rolla Piekarski, inginerul Aurel Diaconovici, poetul emanoiu Paraianu, geologul Ion Popescu-Voitesti etc...
In timpul primului razboi mondial la 14 octombrie 1916, orasul cu infatisare modesta a inscris o pagina glorioasa in istoria Romaniei, cu prilejul bataliei de la Podul de peste Jiu, cand trupele romane conduse de generalul Dragalina si animate de rezistenta opusa de populatia orasului au respins o puternica ofensiva germana.
Intre anii 1937-38, au fost realizate de catre Constantin Brancusi, spre slava eroilor neamului, cele 3 monumente de la Targu-Jiu: Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana infinitului, singurele opera in aer liber din intreaga sa creatie.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial si pana in zilele noastre, urbanistica Targu-Jiului capata o infatisare noua, in zona de nord fiind concentrate obiectivele industriale ale orasului: intreprinderea de tigarete, combinatul de prelucrare a lemnului, intreprinderea de sticla, fabrica de masini unelte, fabrica de nutreturi concentrate etc…
Alaturi de industrie, in orasul Targu-Jiu s-au construit cartiere intregi de locuinte, obiective social-culturale, unitati scolare, viata cultural-artistica inregistrand progrese deosebite.
Datorita dezvoltarii economice a orasului, astazi populatia atinge un nr de peste 100 000 de locuitori.


PROFESIUNE DE CREDINTA


Am urmarit pe o perioada indelungata(din 1935 pana in 1937), dar cu mari intermitente,-ianuarie 1935 Paris, decembrie 1936 Paris, inceputul lui iulie 1937 Paris-procesul de create al operei capitale-Coloana infinita-a lui Brancusi, pt a trai, apoi cu intensitate alaturi de artist, toate cautarile acestuia, toate incercarile de conturare a capodoperei secondandu-l in sugust 1937, cand am locuit in aceeasi casa, zi de zi. Da, am lucrat cu Brancusi, asistandu-l, supus si cu veneratie, clipa de clipa. M-am framantat odata cu el, am impartasit cu el emotiile, cautarile dar si clipa ilumionata cand a atins ceea ce el credea ca este –si este!- solutia perfecta.
Dar, in afara de emotiile transmise de Brancusi, am trait intens si emotiile mele proprii. Am fost coplesit de marea raspundere ce apasa asupra mea , cand, dupa ce Brancusi a parasit Petrosanii si si tara la 2 septembrie 1937, pentru a nu reveni decat spre inceputul lui noiembrie acelasi an, m-am gasit singur responsabil de executia rapida si in bune conditii a Coloanei.
Este adevarat ca realizarea tehnica a Coloanei a fost o opera colectiva. Dar aceasta lucrare a avut la baza o conceptie tehnica- si aceasta conceptie imi apartine. I-am schitat-o lui Brancusi inca de la 7 ianuarie 1935, i-am conturat-o apoi si mai bine in 1936 si 1937, in linistea atelierului din Impasse Ronsin 11. Brancusi, care executase cu palmele sale coloana de lemn de 7,24 m inaltine de la Voulangis si o montase chiar el, a fost total de accord cu idea mea despre realizarea tehnica a Coloanei de la Targu-Jiu.
Despre constructorii Coloanei am scris spre sfarsitul anului 1965, dupa o munca de documentare la care am fost ajutat de cunoscuti si prieteni. Articolul, care nu putea depasi dimensiunile uzuale ale unui material de revista, a aparut la 18 februarie 1966 in “Contemporanul”. Scriu mai mult despe fostii mei colaboratoriintr-unul dintre capitolele cartii.
In privinta amintirilor mele despre Brancusi, pot afirma ca ele poarta pacetea verdicitatii, deoarece nu m-am bazat numai pe memorie, ci si pe documente, precum si pe confruntarea amintirilor proprii cu acelea ale altor personaje. Amintirile mele incep cu aducerile-aminte ale tatei, care ne vorbea cu dragoste despre marele sau prieten. Eu si fratele meu am crescut in cultul lui Brancusi. Api l-am cunoscut pe artist la locul sau de creatie, in ambianta magica a atelierului din Paris. Tot ce am vorbit cu el, tot ce am simtit atunci mi s-a ancorat in memorie.
Pentru epoca de tinerete a lui Brancusi am mai folosit, in afara de cele stiute de la tata, si unele marturii disparate ce mi-au fost communicate la Craiova, in 1964, de Aneta Zamfirescu, sotia lui Ion Zamfirescu, fostul patron al lui Brancusi si de Lili Ionescu, fiica cea mai mare a lui Ghita ionescu, fostul patronal tatei.
In concluzie, in aceasta carte vorbesc ca fiu al unuia din cei mai buni prieteniai lui Brancusi, in perioada sa din Romania, ca inginer de conceptie al Coloanei, ca sef si coordinator al colectivului de executie si montaj al coloanei si-mai ales- ca om care l-a cunoscut pe Brancusi inca din 1914, si a colaborat cu el incepand din 1935. vreau sa povestesc numai lucruri corecte, adevarate si controlate, sis per sa izbutesc. Repet:urasc fabulatia.
M-am hotarat sa scriu aceasta carte mai ales la indemnul unor prieteni sau cunoscuti. Argumentul lor convingator a fost ca am obligatii sa scriu tot ce stiu, sa fac cunoscute, in mod organizat, toate documentele pe care le posed. Ii citez pe acesti prieteni si cu acest prilej le multumesc: este vorba de Barbu Brezianu, iar din strainatate de critical Sidney Geist din New york, de profesoara dr. Athena Tatcha-Spear si de entuziasta dr, Florence M. Hetzler, ambele din SUA, precum si de dr. Siegfried Salzmann, directorul Muzeului de arta din Duisburg. Multumesc, de asemenea, prof dr. S. Giedion, fiul regretatei dr. Carola Giedion-Welcker, din Zurich si d-nei Marielle Tabart, din Paris, pentru bogata documentatie ce mi-au pus la dispozitie. STEFAN GEORGESCU- GORJAN



ARTELE PLASTICE
PICTORII ZUGRAVI DIN SECOLELE XVII-XIX


In secolele XVII-XIX, numerosi pictori-zugravi provin din randul taranilor simpli si al preotilor, cu mai multa sau mai putina stiinta de carte. Mesterii acestia invatau tehnica picturii pe langa un zugrav cunoscut. Talentul si-l concretizau pe scanduri de lemn, faurind neintrecute icoane si pictand peretii bisericilor, starnind admiratia si uimirea oamenilo. Fara indoiala ca aceasta picture era pe gustul poporului, fapt ce a stimulat talentul unor tarani, care si-au facut o adevarata meserie din a zugravi icoane si biserici. In multe lucrari, poate fara sa-si dea seama, ei au realizat adevarate opere de arta. Si cati dintre acesti mesteri nu vor fi cutreierat satele, inspirandu-se astfel si din realitate, imaginandu-si sfintii di sfintele dupa asemanarea barbatilor si femeilor tarani din satele lor.
Unii din acesti modesti artisti ai culorii, care au impodobit bisericile, dintr-un sentiment de umilinta, nici nu se iscaleau si nici in pisanii nu apareau. Au ramas anonimi, ca si atatia mesteri constructori, uneori geniali arhitecti, sau ca fauritorii vechilor cantece populare, neasemuite bijuterii ale folclorului nostrum.
Astfel in Gorj, la Schitul “Stramba” un act din 7 decembrie 1601 mentioneaza pe zugravul Matei si pe mesterul (zidar) Groze.
Un alt zugrav, cu acelasi nume, se afla la biserica din Somaiesti, ctitoria boierilor Balcesti, ispravita in anul 1717, unde deasupra intrarii, se citeste inscriptia “Aceasta sfanta biserica s-au zugravit de mainile cele de tarana: Ioan Iancu, Iane Matei, Ion, zugravi si s-au inceput a se zugravi din luna mai 13 si s-au savarsit la sep(tembrie) 15 leat 7259(1750).
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, il intalnim pe pictorul Nicola la biserica din “mahalaua Arhoti” din comuna Balesti (Jiu), ispravita la 20 octombrie 1679. pe o tabla de lemn a acestei biserici se poate citi:”Am scris eu mult pacatosul Nicolae zugrav din Urez”.
La manastirea Polovragi picture se executa si de mesterii lui Constantin Brancoveanu: Milcu, Gheorghe, Dinu, Manole, Preda si Ion. Steagul acestei manastiri “s-au zugravit de Gheorghe zograf, 1843, noiembrie 12”. Pictorul ion e posibil sa fie acelasi de mai tarziu, intalnit la biserica din Somanesti, zugravita in 1750.
La schitul “Cioclovina de Jos”, de langa manastirea Tismana, in tampla deasupra usii, la o inscriptie se adauga ”Si s-au savarsit de toata isprava ei in luna lui octombrie, 1716 si au zugravit Mihai ot tismana”. Diaconul Mihai, “zugravul din Bratuia” a lasat icoane, deosebit de artistic lucrate, la biserica din Bengesti cladita in 1729 de Staicu Bengescu consilier. La 13 septembrie 1768, oprita, sotia lui Ion riescu din Stolojani (de pe raul Jales), da zapis de vanzare lui Mihai zugravul din Cornesti, pentru o mosie din Talpesti, a zugravit biserica “Sf. Nicolae” din Tg-Jiu, cladita in 1810. Pe o icoana a “Maicii Domnului”, la catapeteasma se afla scris: “diaconu Mih(ai) zugrav, 1812, feb(ruarie).
Biserica “Sf. Ioan Botezatorul” din satul Tarnita, judetul Mehedinti, este zugravita in 1820 de mesterul “popa Mihai” din Tg-Jiu si Ioan fiul popii Dobre, calfa, ”pentru 555 taleri si alte daruri date si viitoare”.
Din cele relatate se desprinde clar ca e vorba de doi mesteri zugravi cu numele Mihai:unul, originar din Tismana si altul originar din Cornesti.
Pe o icoanaa bisericii din Pestisani, sub anul 1735, noiembrie 13, e scris: “iata eu pacatosul robul tau stapanae, Vasile Diacon , zugrav”
O alta opera de-a lui Vasile Diaconu, se gaseste la biserica din Vladeni, intemeiata in 1700 de Cornea Brailoiu, mare ban al Olteniei si sotia sa Stanca. In altarul biseriicii la proscomidie, se pastreaza o inscriptie pe care se poate citi: “Ranite Gligorie, Vasile zugrafi 1732 ion ucen(ic)”. Asadar din nou Vasile Diaconu si Ranite de la Tismana, pe care Alex. Stefulescu ii transmite Hranit. Probabil ca tot acelasi zugrav e sic el de la manastirea Polovragi, mentionat cu numele de Aranit, dupa cum am relatat anterior
Cat priveste pe Gligorie, acesta se afla intr-o inscriptie din 1757 a schitului Crasna, ctitoria pitarului Dumitru Filisanu din sec al XVII-lea, unde sta scris:”Pis(ania) Gligorie zugraf I snovi ego (si cu fiul sau) Ion.
La biserica de lemn din Curteni(com Rasina) intemeiata in 1812, autorul zugravelii e popa Rafael din Carbunesti.
In comiterul de conducere al revistei "Sateanul", aparut la 24 februarie 1883, in comuna Carbunesti, se afla scris printre membrii fondatori si preotul "Rafael zugravu".
Incontestabil ca acesta este fiul "popii Rafael" din 1812. I-a urmat tatalui sau in profesia de preot obiceiul, si i-a invatat si mestesugul zugravitului.
Biserica "Sfintii Voievozi" din Balta, construita in 1814 iar in 1817 e zugravita de preotul Iacob zugravu din Bradiceni. In satul Cartin (Turcinesti) exista biserica "Sfintii Apostoli" datata in 1817, zugravita de Radu zugravu din Tg-jiu. Alaturi de portretele cititorilor tarani, barbati si femei, imbracati in portul national se afla si portretul sau.
Din nefericire, cazuri extreme de rare. Biserica "Sfintii imparati Constantin si Elena" din Romanesti (1830) e zugravita de fotaiche si Dumtru, zugravi din Craiova. Acelasi Fotaiche, alaturi de data aceasta de Scarlat, zugrav tot din Craiova, picteaza biserica "Sfintii Voievozi" din Saulesti, care poarta data de 1848. Biserica "Sf. Nicolae" din Urdarii de Sus, ctitoria familiei urdareanu, ridicata in 1818 , e zugravita in 1836 de "Dobre zugravu".
Un Iscusit zugrav bisericesc de pe valea Jalesului, cunoscut dupa 1830, a fost popa Lupu Stolojanu din Stolojani. Intemeiaza si impodobeste cu icoane, pictate de el, bisericile de lemn din Campofeni in 1831 si Stolojani in 1832. De asemenea, picteaza icoane la bisericile din Runc si Stroesti. In timpul Regulamentului Organic facea parte din alesii satului ca "deputat". Acest preot-zugrav impreuna cu popa Diunu Cartianu din Cartiu au cladit schitul Locuri Rele (Locurele) din defileul Lainici in 1859.
Biserica "Sfintii Apostoli" din Tg-jiu (1755) si-a innoit zugraveala din 1843 de zugravul Sava Petrovici din Timisoara, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea trebuie mentionat pictorul Misu Popa, cu studii la Viena si Roma, fiul unui zugrav de icoane din judetul Fagaras. Picteaza Biserica domneasca din Tg-jiu in 1855, biserica din satul Garbovu si schitul Frasinet din Romanesti. In 1874 bisrica "Sfintii imparati Constantin si Elena" din Tg-jiu, ctitoria lui Stefan Frumuseanu, a fost pictata de Nicolae Popescu si Zaharia Achimescu, pictori banateni.
Prezenta pictorilor banateni si transilvaneni la bisericile din judrtul Gorj ne demonstreaza legatrulie permanente dintre romanii din Oltenia, Banat si Transilvania. Legaturile acestea, pe calea artei plastice, au contribuit la dezvoltarea spiritului de solidaritate si unitate nationala. Totodata, trebuia subliniat ca acesti pictori, trecand Carpatii, au adus cu ei pretiosul lor aport la inflorirea artei romanesti.
Biserica Sf. Nicolae din Dragoesti ctitoria familiei Petre Dragoescu, a fost zugravita in 1855 de preotul "Dimitrie zugravu".
La construirea bisericii "Sfintii Voievozi" din Arcani, ridicata in 1858, au contribuit in calitate de ctitori,"preotul Dumitru zugravu ot Cornesti si Nastase zugravu ot Balesti" si a fost zugravita de Vasile Sprancenatu din Bradiceni. Biserica "Sfintii Voievozi" din Stolojani (Jales) a fost zugravita de acelasi Dumitru zugravu din Cornesti.
Pictorul Gita Cosoveanu, impreuna cu fratele sau Iordache Cosoveanu, ambii din Craiova, zugravesc biserica "Sf. Nicolae" din satul Campofeni, ridicata in 1872. Tablourile ctitorilor de la aceasta biserica se desfasoara in cate doua registre suprapuse pe peretii din stanga si din dreapta intrarii in pronaos, cazuri foarte rare in pictura murala bisericeasca, cuprinzand numai barbati, in custumele taranestim, oranduiti dupa avere, fiind toti mosneni. La intrarea in pronaus, pe perete, deasupra usii, in loc de domnitor, mitropolit sau episcop, sunt pictati cei doi preoti ai acestei bisrici, tinand biserica in maini, cu fiii lor, ultimii in costum national, caz, de asemenea, foarte rar intalnit.
Biserica "Sfintii Voievozi" din satul Tascai, comuna Voitesti, e zugravita din nou in 1885 de "pictorul" Ioan Oprisan din Dobrita. Acelasi prictor a pictat si biserica "Sfintii Voievozi" din Arcani, ridicata in 1903 (mester zidar Toma Manoi), biserica "Sf.Nicolae" din Seauca, bisrica "Sf. Nicolae" din Pestisani, si bisrica "Sf. Nicolae" din Sanatesti, care "s-au reparat si zugravit la anul 1849...iar dintru intai este facuta la anul 1850". De asemenea, biserica de zid din comuna Rasina, ridicaa in 1898, este zugravita tot de Ion Oprisan, "pictor su sculptor" si de Ion Lupescu, pictor din Tg-jiu.
Pictorul Ion Oprisan este transilvanean, "fugit" din Orastie peste Carpati, si s-a stabilit in satul Dobrita de sub poalele muntilor Gorjului.
Biserica "Sf. Nicolae" din Tsndalesti, construita in 1882, e zugravita de Gheorghe Popescu - zugrav si ca ajutor Ilie Marinescu. In "catunul" Socu(com. Barbatesti), biserica "Nasterea Maicii Domnului", construita in 1882, e zugravita de Ghita Stefanescu si G.G. Ionescu.
In "mahalaua Barbanesti" din com. Calnic, biserica "Sfintii Voievozi", "prefacuta" in 1885, e zugravita de Dumitru I. Borescu.
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Tunsi com. Ticleni, "prefacuta" in 1886, e zugravita de "D. Clopotariu".
Consemnam ca printre ctitorii reinnoirii bisericii "Sf. Ioan Botezatoru" din catunul Olari, com. Plopsoru (1887-1888) se afla si un David Clopotariu din Transilvania. Evidernt ca este una si aceeasi perosana cu zugravul din Tunsi.
Biserica "Nasterea Maicii Domnului" din Balesti, ridicata in 1891, si biserica din Rasova, ridicata in 1895, sunt zugravite de Mihai Velescu, pictor din Craiova.
Nu putem trece cu vederea, desi suntem la inceput de veac, ca biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Stolojani (Jalesi), terminata de zidirea in 1913, a fost pictata de Matei Bazavan, din acelasi sat.
In cele ce urmeaza amintim ca la scoala primara din Runc, dupa 1863, printre invatatorii care au functionat aici, este si preotul "Enache zugravu".
Multe nume de pictor-zugravi s-au descoperit si s-ar mai descoperi la coltul vechilor icoane sau sub pisaniile bisericilor, cat si prin diveresele arhive si documente inca necercetate. Prezentarea celor de mai sus constituie numai o veriga din lantul acestor priceputi si modesti mesteri care indeplinesc prin operele lor, adeseori de certa valoarea artistica, un rol dintre cele mai importante in istoria arte plastice romanesti.



INVATAMANTUL (1850-1900)

Dupa revolutia de la 1848 scolile fiind inchise, in 1850 Barbu Stirbei a hotarat deschiderea lor la orase, iar in 1855, la sate.
Au fost insa scoli care au continuat sa fie inchise si dupa aceasta data. Profesorul D.C. Frumuseanu in 1864, ca revizor scolar in Gorj, a redeschis toate scolile satesti, reinfiintand mule altele.
Pentru instructia si educatia fetelor din ta-jiu in 1855, Const. Savoiu daruieste un local pentru scoala. Aceasta a fost prima scoala de fete din Tg-jiu.
Principele Bibescu Basarab-Brancoveanu, remarcand importanta faptei lui C. Savoiu, trece externatul de fete pe seama asezamintelor Brancovensesti, la 5 septembrie 1860, dandu-i-se o mai mare extindere prin primaria si elevelor din mediul rural.
Pe langa scoala de fete gratuita a Asezamintelor Brincovenesti, se mai afla si scoala care purta numele de "Institutul Savoiu", pentru ca edificiul "este facut de domnul Constantin Savoiu si dat gratis orasului spre a tinea intransul scolar de fete iar nu altceva".
Principele Brancoveanu, la cererea orasenilor, a hotarat ca Asezamintea sa dea acestuia "Institut" pe tot anul o subventie de 10.000 lei. Taxa anuala a unei eleve era de 28 lei. Elevele sunt primite "oricate vor veni". La nevoie se vor construi si alte camere (In 1863 erau 25 eleve).
"Invatatura se face in limba franceza, germana si romana. La pian invata numai cate eleve voiesc petru care platesc dupa invoiala."
Intretinerea si ingrijirea este ca "in fiecare internat." Personalul institutului este compus din Adela Caiser - directoarea, Roza Baur - guvernanya, Fronsca (sic) Caiser - institutor de limble franceza si germana, Dimitrie Lazarescu - institutor de limba romana.
Intr-un raport din 1863 august 18, se arata ca limbile franceza si germana se vor preda in internat prin "invatatori" speciali si alesi chiar de natia careia limba vor fi chemati a o preda.
Profesorul Simion Brancoveanu si mai multi locuitori din Tg-jiu aduc la cunostinta Ministerului Instuctiunii Publice abuzurile si dezordinile de la internatul si externatul "Savoi" aflate sub directia Mariei Burzinscu (cehoslovaca), fapt care a dus la inlocuirea acesteia cu Alexandrina Moscuna. In 1878 Institutul de fete Savoiu se gaseste lipsit de mijloace materiale. Ajutorul dat de principele Brancoveanu era pentru fetele sarace de la tara. Din nefericire, insa, de aceste bunuri se bucurau fetele avute. Se cerea ca "scoala Savoiu" sa se transforme intr-o scoala centrala cu programa ca la stat. La 1 decembrie 1869, s-a deschis in Tg-jiu o "scoala reala" intretinuta de primarie. In anul 1872-1873 aceasta s-a transformat in scoala normala primara de invatatori si a durat pan ala 1886. La Scoala normala din Tg-jiu, intretinuta de judet, se aplica si practica agricultura, avand la dispozitie 5 pogoane de pamant. In Consiliul judetean se cerea ca fiecare scoala sateasca sa aiba pamant pentru experienta si practica agricola.
De asemenea, in sesiunea din 25 octombrie 1877, in Consiliul judetean se arata necesitattea infiintarii scoilor de meserii, caci lipsa de meseriasi se simtea in toata tara. Se cere spre a interveni la Minister, ca, deocamdata, sa se primeasca la scoala meserii din Bucuresti, "si doi baiesi din Gorj, ca in chipul acesta sa se intinda meseriile"
In anul 1890 s-a infiintat gimnaziu care din 1879 va purta numele lui T. Vladimirescu. Noul local s-a inaugurat in 1898, iar in 1899, s-a infiintat scoala profesionala de fete gradul I. La inaugurarea gimnaziului "Tudor Vladimirescu" arhitectul Toma Dobrescu a instituit "Fundatia T. Dobrescu" cu un fond de 300 de lei pentru scolarii saraci insa cu "purtare buna". N.D. Milosescu, tipograf si liberar, a instituit "fundatia N.D. Milosescu", dand cate 100 lei in fiecare an "cat timp va trai". De asemenea, s-au intemeiat "Fundatiunea Toma Calinescu" - comercinat din Tg-jiu - dand iarasi cate 100 lei anual. In 1895 se infiinteaza Scoala de cantareti bisericesti, iar in 1900 sa infiintat Scoala ceramica din Tg-jiu. In anul 1902 s-a deschis scoala romano-germana a Societatii Unirea sub directia lui Stefan Bobancu.
La oras, in specia, se constata un real progres. Invatamantul satesc nu sa aflat in aceeasi situatie. Astfel, intr-o sedinta a Consiliului judetean din 15 octombrie 1877, Ion Barbovici, membru in acest consiliu, raporta ca "in scolile satesti dorm vitele satului".
O piedica in dezvoltarea invatamantuli satesc venea inca de la autoritatilor comunale. Invatatorul P. Stefanescu din Poiana Seciuri, intru-un raport catre revizoratul scoalr din Gorj, se plangea de inactivitatea autoritatilor comunale in legatura cu scoala: "Indaratnicia autoritatilor comunale pot zice e la pogeul sau, deoarece nu poarta cel mai mic interes posibil pentru scoala, ocupandu-se numai de faptele meschine." Frecventa era la bunul plac al parintilor, care nu intelegeau rostul scolii. Existau scoli care nu erau trecute in bugetul statului si, ca atare, invatatorii nu primeau leafa luni de zile si chiar ani. In august 1887 invatatorul Const. Popescu din comuna Vartop se plange regelui Carol I, ca de la 1 decembrie 1886 nu a primit nici un ban.
Dupa o statistica din 1899 a judetului Gorj, stiutorii de carte de peste 15 ani, barbati, erau 28%; nestiutori 72%; femei 1,1% stiutoare; 98,9% nestiutoare.


Satele Gorjului de astăzi

În documentele noastre istorice cele mai vechi sate ale Gorjului apar încă din secolul al 14-lea .Satele s-au îngrămădit în partea de nord a judeţului la munte cu depresiuni ,cu dealuri şi în lungul văilor apelor ,unde natura le-a oferit condiţiile necesare vieţii. Au o aşezare tipică şi au format o caracteristică a ţării noastre.În aceste regiuni ,îndeosebi cea depresionară şi deluroasă ,populaţia era mai densă decat la şes.Numai după fondarea statului Ţara Romanească s-au dezvoltat şi regiunile de campie.
La 1845 Nicolae Bălcescu observa că munţii erau mai populaţi şi tot locuitorul a trebuit să-şi aibă moşia sa.
Acum însă cei mai mulţi moşneni se află în munţi. Campia ,din apărarea năvălirii barbarilor pe alocuri rămăsese pustie. La munte a fost aşadar o aşezare masivă a satelor de moşneni ,cat şi în regiunea păduroasă de dealuri. În aşezarea lui omul a căutat un adăpost de vanturi ,inundaţii, invazii ,ape mari şi mici şi apă de băut.
Statistica moşnenilor arată că ,încă de la începutul veacului nostru, majoritatea satelor moşneneşti erau aşezate pe o zonă lungă şi stramtă de la apus la răsărit în Mehedinţi ,Gorj, Valcea ,Olt, Argeş, Damboviţa, Muscel, Prahova, Buzău. Gorjul avea 63% de sate moşneneşti cel mai mare procent din Ţara Romanească.
Localizarea geografică a satelor a influenţat nu numai mărimea ,forma, structura ,ci şi profilul economiei acestora .
La munte , pămantul ,deşi mai puţin roditor ,e prielnic însă creşterii vitelor, pomiculturii , exploatării forestiere ,în depresiune e prielnic cerealelor şi creşterii vitelor. La deal predomină pomicultura şi viticultura ,iar la şes cerealele, legumele şi zarzavaturile.
Viaţa economică fiind destul de închegată ,densitatea populaţiei a crescut treptat ,încat de la secol la secol s-au produs salturi cantitative. Satele de pe văile apelor au alcătuit din vechime o unitate economică dar şi militară.
Aşezarea acestora de-a lungul apelor ,într-o singură linie ,lungă de kilometrii întregi, fără ramificaţii în stanga şi în dreapta, constitue un profil specific al judeţului Gorj. Străinul în drumul său, uneori nu ştie cand trece dintr-un sat în altul.
În ordinea prezentării satelor din acest capitol am ţinut seama de aşezarea lor pe văile apelor mai importante, pornind de la apus la răsărit, pentru că acestea au alcătuit cele mai vechi legături interne de comunicaţie. Raurile deschi deau drumuri naturale.De asemenea, am ţinut să relev domeniul manăstirii Tismana şi judeţul Jaleş cu atestarea primelor sate de pe teritoriul Gorjului de astăzi.
În expunerea materialului am avut în vedere numai documentele care conţin cea dintai ştire despre satul respectiv,cat şi pe cele pe care le-am considerat mai reprezentative, acolo unde este cazul.

VALEA MOTRULUI
CERNA(CERNA,CERNAE)
Sat vechi de munte ,careşi poartă numele de la raul Cerna ,apare documentar încă de la începutul secolului al 16-lea.
La 3 august 1514 Neagoe Basarab Voievod întăreşte lui Manea,Micul,Pavel şi altora,stăpanire peste satele Cerna şi Coturina de la gura Valei Bune.Alexandru Iliaş Voievod ,la23aprilie 1618,întăreşte luiFrăţilă stăpanire peste moşie în Cernaia, din campk ,din pădure,din Valea Cuturoaiei şi din vii,cumpărată cu 1200 de aspri.

CLOCŞANI
Aşezat într-o pitorească regiune muntoasă,Clocşanii au devenit un puternic centru de panduri ai lui Tudor Vladimirescu,unde marele erou avea casă şi moşie.
SOHODOL
Satul Sohodol apare într-un act din 3 septembrie 1560-1567 prin care Petru cel Tanăr Voievod hotărăşte ca mănăstirea Tismana să fie slobodă să închidă un drum de sohodoleni, deşi au jurat înaintea lui Arsenie Bran nu ei au deschis acel drum.Şi au rămas sohodolenii de lege.
În urma unei noi judecăţii ,la 3 aprilie 1564-1568,Petru cel Tanăr Voievod ,porunceşte egumenului şi călugărilor mănăstirii Tismana ca să fie lăsaţi în pace de judecata avută cu satul Sohodol pentru un hoţ care a fugit cu doi cai peste munţi de sohodoleni.
Banul Arsenie a luat sohodolenilor 2 Gloabe amenzi pentru cei doi cai, iar drumul din poruncă domnească, a fost închis. Cu toate aceste restricţii, trecerea munţilor de către romani, de pe ambele versante, niciodată nu a putut fi oprită. Nu putem trece cu vederea cazul moşnenilor din Sohodol Gorj din secolul 18,trataţi cu dispreţ pentru lege şi drept.Alungaţi de egumentul mănăstirii Hurez de pe moşia moştenită de ei din moşi strămoşi s-au plans ispravnicilor.
Aceştia însă,declară ei ,au dat ordin de ne-au închis acolo şi ne-au pus bătae, luandu-ne toate cărţile ce am avut de stăpanire moşii şi hrisoave domneşti şi ne-au arsu casile şi morile şi ne-au izgonit dă acolo şi dă mare groază a arderii casilor,fiind ţipete şi plansori,o fată noastră a dat în apă de s-au înecat şi noi eram la închisoare.
PADEŞ
La12 noiembrie 1463 ,într-un act al lui Radu cel Frumos ,relativ la satul Dădileşti,printre martori suntDadul şi Mihai din Padeş.
Padeşul devine o localitate istorică din ianuarie 1821,cand pe campia acestui sat ,Tudor Vladimirescu citeşte vestita Proclamaţie către popor.
CĂLUGĂRENI
Vlad Vintilă la 6 septembrie 1534 întăreşte mănăstirii Tismana stăpanire peste satul Călugăreni.La 2 septembrie 1626 ,Alexandru Coconul Voievod împuterniceşte pe episcopul Serghie,năstavnic al mănăstirii Tismana,să strangă străini la Călugăreni ca să-şi facă slobozie.Care vor voi sălocuiască pe această moşie a mănăstirii,fie sarbi,albanezi,greci,unguri,armeni,”macaru moldovean”,pentru că această silişte de sat a rămas pustie din timpul lui Mihai Viteazul.
COSTENI
Prin hrisovul din 2 iunie 1552 Mircea Ciobanul întăreşte lui Voica din Costeni,stăpînire în acest sat.
BOBOIEŞTI
Într-un răvaş de jurători pentru mănăstirea Tismana ,din 31 mai 1561-1568,dat de Petru cel Tanăr Voievod,se află şi „ din Bobeşti Pătru şi Oprea”.
RĂTEZU
La 25 octombrie 1593,Mihai Viteazul întăreşte lui Nicula din Glogova stăpanire peste un iaz cumpărat în hotarul Rătezu cu 1600 de aspri.
GLOGOVA
Radu Paisie ,la 10 mai1537 întăreşte lui Drăghici stăpanire peste nişte locuri în Glogova.
GARBOVU
Într-un act din 15 ianuarie 1655,Constantin Şerban Voievod întăreşte lui Nicula Clucer din Glogova ,stăpanire peste satul Garbova ,vandut cu rumani cu tot .Pe timpul lui Matei Basarab aceştia erau moşneni pe moştenirea lor din Garbovu şi Sărdăneşti.

CLEŞNEŞTI
Neagoe Basarab, la 3 august 1514 ,întăreşte lui Marco şi altora ,stăpanire peste o vie cumpărată de la Dumitru din Clăşneşti pentru 4 florini.
Domnia I-a iertat de darea calului şi prădalnică să nu fie.
CĂTUNELE
Mihnea Turcitul,la 12 iulie 1579 ,întăreşte lui Stan şi altora stăpanirea pe cate o jumătate de sat din Cătunul .
Toponimia din acest document aminteşte de existenţa unei mănăstiri sau schit.
LUPOAIA
Prin hrisovul din 2 iunie 1588 Mihnea Turcitul confirmă lui Laţco stăpanire peste mai multe cumpărături şi confirmă schimbul de moşii ..iar Neacşa a dat partea ei din Lupoaia toată soru sale Stanislava.Alexandru Cuconul Voievod la 15 martie 1625,confirmă lui Presupusa stăpanire peste o ocină în Lupoaia ,partea lui Frăţilă cu care s-a înfrăţit ,,să fie fraţi pe sfanta cruce ,,.Şi-au dăruit unul altuia bunuri mobile şi imobile ,iar la masă au băut 10 vedre de vin şi au mancat un bou, şi s-au înfrăţit ei de bună voia lor şi cu ştirea tuturor megieşilor din jurul locului.
MERIŞ
La 9 ianuarie 1562 ,într-o pricină pentru nişte ocine ale Tismanei ,Merişanii au luat 12 oameni de au jurat ,iar călugării au luat 24 şi astfel merişanii au pierdut procesul.
VĂGIULEŞTI
Constantin Brancoveanu ,la 20 iunie 1693 ,întăreşte lui Cornea Brăiloiu stăpanire peste mai multe sate ,printre care şi Văgiuleşti cu romanii.
MENŢI
Prin zapisul din 3 septembrie 1619,Radul scrie că a avut pricină cu Radul postelnic pentru o ocină din Menţi zălogită ultimului pentru 3000 de bani.
VALEA MĂNĂSTIRII
Apare sub numele de Mănăstirea ,în actul din 10 mai 1537,cand Radu Paisie Voievod întăreşte stăpanire lui Drăghici peste satele. Bălceşti, Glogova şi Mănăstirea ,fiind ale lui,,drept ocine şi dedine,,.
PLOŞTINA
Ploştina e cunoscută încă de la începutul secolului al 15-lea .În hrisovul din 1409-1418,Mircea cel Bătran întăreşte mănăstirii Tismana satul Ploştina din judeţul Jaleş. La 31 martie 1646,Matei Basarab scrie lui Ghiorma mare ban al Craiovei ,că unii rumani ai mănăstirii Tismana din Ploştina ,s-au înscris călăraşi la Paul, căpitan din Strehaia ,şi-I porunceşte a trimite să-l aducă înapoi, iar căpitanul Paul să nu se opună la înapoierea lor ,,că rău nu va păţi,,.
CIORANI
Radu Ştefan Voievod,la 5 mai 1607,întăreşte lui Radu părţi de moşie în Stangăceaua şi Ciorani .Şi a cumpărat Radul de Muja din Urdari încă a 4 parte din Ciorani cu 2000 de aspri .În a doua decadă a secolului al 17-lea satul Ciorani e stăpanit jumătate de Voica ,fiica lui Datco ,clucer din Barseşti,iar cealaltă jumătate de Iacov şi Lotea ,care tustrei ,au vandut tot satil,la 22 mai,1620,lui Dumitru postelnic de Filiaşi.
LEURDA
Prin hrisovul din 1409-1418,alăzuri de Ploştina,Mircea cel Bătran întăreşte mănăstirii Tismana stăpanire peste satul Leurda din judeţul Jaleş.
BRABEŢI VRABEŢI
Prin actul din 5 iunie 1550,Mircea Ciobanul Voievod întăreşte stăpanirea lui Trunchea şi cu fraţii săi peste ocine în Vrabeţi din partea lui Minţică,jumătate cu păduri şi plai de vie.

VALEA TISMANEI
POCRUIA
La11 mai 1399,Mircea cel Bătran dăruieşte mănăstirii Tismana stăpanire la Pocrui baştina lui Tatomir ,a lui Voicu şi a lui Radoslav.
Radu Paisie ,la 8 ianuarie 1536-1540,porunceşte Tismanei ca Pocruia să fie slobodă de toate slujbele şi dăjdiile şi muncile domneşti,nici gloabe,nici deşegubinăsă nu tragă,nici pe vreun om legat să nu-l care,nici cai de olac să nu li se ia.
VANĂTA
Sat vechi ,Vanăta e cunoscută în documente încă din secolul ala 14-lea sub numele de Groşani.
Astfel,la 11 mai 1399,Mircea cel Bătran dăruieşte mănăstirii Tismana jumătatea satuluiGroşani.Ulterior ,locul Groşanilor apare satul Vanăta.
IZVARNA
Într-un pomelnic din 31 mai1561-1568 al mănăstirii Tismana se află şi din Izvarna ,Barbul,Dan ,Stanciul şi Lupul.
În acelaşi document ..şi din Sohodol-Stan şi Pătru şi Stoica şi Radul Ivanşi Lupul şi Carstea.
RACOŢI
Sat vechi ce-şi trage numele de la un moş întemeietor,Racotă.Într-un act din 12 noiembrie 1463 printre martori e şi Dadul din Racoţi.
TOPEŞTI
Vlad Călugărul,la 5 mai 1483,întăreşte lui Mihail şi altora stăpanire peste satul Topeşti,pentru că la cumpărat de la Manea ,fost stolnic,peste 1300 de aspri.Şi domniei I-au luat un cal .
Prin hrisovul din 25 aprilie 1585-1586,1590-1591,Mihnea Turcitul dă poruncă satelor Topeşti şi Tismana ca să fie slobozi şi în pace pentru vamă, numai să păzească la plai,cum au păzit şi mai înainte vreme.
TISMANA
Tismana ,staţiune climatică ,face parte din cele mai frumoase regiuni ale Gorjului.Prima ştire documentară despre satul Tismana ,este din 3 octombrie 1385,cand Dan îi donează mănăstirii Tismana acest sat din judeţul Jaleş pe amandouă părţile cat a fost Ligăcească şi Ruşească.E vorba de părţile de moşie ale luiLigăcea şi Ruşea.E cea mai veche delimitare de moşie cunoscută pană în prezent.De aici încolo satul Tismana se găseşte menţionat în majoritatea actelor voievodale şi mănăstireşti legate de mănăstirea Tismana.
La 6 aprilie 1602,Simion Movilă porunceşte ca satul Tismana să fie în pace ,,de leşi,de moldoveni,de turci,să n-aibă treabă,, să fie opriţi ,sus numiţii,de a prăda pe locuitorii care erauscutiţi de toate slujbele domneşti.Trupele poloneze ,moldovene şi turceşti care ,alături de Simion Movilă ,luptand împotriva lui Mihai Viteazul ,încă nu se retrăseseră şi prin acte speciale pentru satele mănăstireşti erau opriţi de la jafuri.
Din porunca domnească ,satul Tismana era obligat să oranduiască cate 500 de oameni înarmaţi pentru paza mănăstirii Tismana de hoţi ,de oameni răi fiindcă de multe ori au venit talhari panduri de Haţeg ca s-o jefuiască şi s-o prade,pentru că este aşezată la marginea ţării şi la loc de nevoie.
Satul Tismana este cunoscut ca oraşul de la Tismana în documentele din 3 septembrie 1491 şi din 11 ianuarie 1535.Din cauza reşedinţei banilor de aici,din secolul 15 şi16 mănăstirea Tismana era întărită ca o cetate .În realitate ,satul Tismana n-a fost nici targ,nici oraş.Documentele pană şi după datele amintite nu-l menţionează decat ca sat.
OHABA
Vladislav al 2-lea ,la 5 august 1451,confirmă lui Barbu şi altora ,stăpanire peste satul Ohaba sub munte şi Peştişanii .Ohaba ,împreună cu Procuia ,Godineşti şi Sarbişori,sunt dedine vechi şi drepte sle sfintei mănăstiri Tismana-încă din zilele răposatului Mircea Voievod cel Bătran.
GODINEŞTI
Satul Godineşti,fiind în apropiere de Tismana ,încă de la începutul secolului al 15-lea,ajunge în stăpanire mănăstirească.
Astfel,printr-un hrisov din 1409-1418 Mircea cel Bătran dăruieşte mănăstirii Tismana satul Godineşti.
PĂRAU
La 8 ianuarie1536-1540 Radu Paisie Voievod întăreşte mănăstirii Tismana satele Părau,Topeşti,Pocruia şi Podeni,scutindu-le de toate slujbele şi deznădejdiile ,ca la nici un trimis al domniei mele să nu lucreze niciodată ,nici gloabă ,nici deşegubină să nu tragă ,nici pe vreun om legat să nu-l care,nici cai de olacsă nu li se ia.
PRIPORU
Udrea ,mare armaş ,prin actul din 21 august 1598 ,îşi lasă averea ,sate şi vii fratelui său Badea ,, şi viile toate de la Pripor şi Băltenii.
CALCEŞTI
Petru cel Tanăr,la 31 mai 1561-1568,dă unrăvaş în care se află şi din Calceşti Dragomir şi Lepădat.În Calceşti se află cultivată multă viţă-de-vie.
Astfel,la 11 mai 1607,Pătru armaş cumpără în acest sat trei locuri cu vii.
La 14 februarie,1618,Alexandru Iliaş Voievod întăreşte lui Bran stăpanire peste 30 de stanjeni de moşie din hotar pană în hotar cumpărată de Roman .
Roman a vandut această moşie de a sa de bună voie şi cu ştirea tuturor fraţilor de ocină şi cu ştirea tuturor megiaşilor din jurul locului ,din sus şi din jos şi dinaintea domniei mele.Şi au fost încă la tocmeala lor martori şi aldămpşari.
Fără învoirea fraţilor şi megieşilor săi de moşie ,nu putea să facă vanzarea.
DIDILEŞTI
La 12 noiembrie 1463 ,Radul cel Frumos confirmă lui Radoslav şi altora stăpanire peste moşie în valceaua cu plai de vie şi cu vad de moară cu 360 de aspri ,cumpărată încă de pe timpul luiMihai Viteazul.
FOMETEŞTI
Radu Mihnea ,într-un act din 18 iunie 1623 ,confirmă lui Vlad,fost mare paharnic,stăpanire peste mai multe sate pentru că a cumpărat Teodosie logofăt satul Fometeştii tot –de peste tot hotarul de la toţi megieşii din sat şi din caţi megieşi au fost din alte sate şi au avut ocină în acest sat pentru 6000 de aspri gata .Pentru aceşti săteni din Fumăteşti au fost cnezi ,,moşneni,, de moştenire.Apoi au slăbit şi au sărăcit şi n-au putut să se ridice ,,din ,,nevoile lor ,,şi au mers cu toţi,,în zilele lui Mihail Viteazul Voievod la Teodosie logofăt de s-au vandut de a lor voie şi fără nici o silă de vecini şi cu ştirea tuturor megieşilor din sus şi din jos…Şi s-au dat şi cărţile lor ,,de moştenire la,,mana lui Teodosie logofăt,încă cate cărţi au avut în mainile lor şi încă au avut şi alte cărţi ,,de moştenire,,ei aşa au spus acei megiaşi că le-au pierdut cand au bejenit turcii.Fometeşti îşi trage numele de la onomasticul Foamete.
CIUPERCENI
Într-un act din 13 decembrie 1616,printre martori e şi Parvul din Ciuperceni.
VARTOPU
Petru cel Tanăr Voievod ,la 5 august 1567 ,întăreşte popiiRadu şi fiilor săi stăpanire peste ocina de la Cocora ,,iar Stanislav a dat lui popa Radu o livadă la Vartop.În unele documente acest sat apare sub denumirea de Vartopul din Camp.În 1 ianuarie 1619 Gavril Moghilă confirmă lui Hamza stăpanirea peste mai multe sate printre care e şi Vartopul din Camp,pe care l-a stăpanit o perioadă împreună cu unchiul său Barbu Bengăi postelnic.
CALNIC
Neagoe Basarab la 3 septembrie 1512,întăreşte lui Datco şi alţii,stăpanire peste Calnicul de Sus,fiindu-le de moştenire .La 12 ianuarie 1607,Radu Şerbanîntăreşte lui lui Stoica mare logofătşi soţiei sale Dochia,stăpanire peste nişte ţigani cumpăraţi din Calnicul de Jos,încă din timpul lui Mihnea Turcitul şi Mihai Viteazul.
GĂLEŞOAIA
Prin actul din 8 iulie 1587,Mihnea Turcitul întăreşte lui Stan cu fii săi ,stăpanire în Găleşoaia ,din partea lui Tăvan ,jumătate cat şi alte cumpărături.
STEJĂREI
Mihnea Turcitul prin actul din 23 ianuarie 1581,întăreşte lui Tudor cu fiii lui stăpanire peste o ocină în Stejărei,partea Marinei cumpărată cu 900 de aspri,cu ştirea tuturor megieşilor din jurul locului.
VARŢU
Mihnea Turcitul printr-un act din 13 iulie-31 august 1587 ,confirmă lui Rustea stăpanire peste mai multe cumpărături ,printre care este şi partea lui Vaslan din Varţ,cu 450 de aspri.
ROGOJEL
Radu Mihnea ,prin actul din 2 mai 1613,confirmă marelui paharnic Lupu Mehedinţeanu stăpanire peste satul Rogojel,pentru că locitorii acestui sat mai nainte au fost cnezi,,moşneni,,şi cand a fost în zilele lui Radu VoievodŞerban…s-au vandut toţi ca rumani lui Lupu Mehedinţeanu cu 20000 aspri…